Zilele astea mi s-a intamplat cu adevarat o faza demna de “invidiat”, am fost contactat de catre un hotel de trei stele din Iasi care se poate lauda cu dotari foarte interesante si demne de invidiat din partea concurentilor.
Ei bine am fost sunat in legatura cu o posibila colaborare de promovare a serviciilor acelui hotel si in urma acestui apel telefonic ne-am intalnit sa discutam precum este normal.
Toate bune si frumoase pana cand in birou au intrat doi domni, unul recomandandu-l pe celalalt ca fiind un fel de specialist in marketing datorita ideilor ce avea sa le prezinte. Domnilor li s-au spus sa astepte pana se termina discutia cu mine si dupa isi vor vedea de ale lor. Totul normal pana aici pana cand acestia la aceste auzite s-au asezat pe scaunele fix in birou fara a oferi confidentialitatea discutiei dintre mine si domnisoarele de la biroul de marketing. Vazand acestea am incheiat conversatia si a ramas sa ne mai intalnim.
Dupa un timp am aruncat o oferta shoc, asa cum imi palce mie sa o numesc “oferat de criza” ce era de nerefuzat. Suma era mica sub 100 euro pentru o campanie ce avea doar costul de productie grafica pe putin acea suma. Raspunsul care l-am primit a fost uimitor: “Costul este prea mare, nu avem un asa buget pentru publicitate“. Adica investesti sute de mii de euro intr-o afacere, care presupun ca vrei sa mearga si te tiganesti pentru a castiga clienti fara a plati un cost pentru succes.
Uau.. deci ma suni ca vrei promovare, dar nu ai buget de publicitate, multi dintre patronii sau administratorii de fel de fel de afaceri au impresia ca totul se munceste pe bani de-o cafea si pe barter, adica oare lor le-ar conveni in loc de salar sa primeasca servicii din partea firmei pe care o reprezinta?
)
Poate au dat contractul altcuiva si acesta a fost doar un mod frumos(sau nu) de a-ti spune nu.